• AGEAC
  • Instituţia Noastră
  • Corpus Gnosticum
  • Antropologie Gnostică
  • Gnoza Consideră
    • Mărturia lui Iuda
    • Femeia Sacră
  • Vorbesc Cercetătorii
  • Cursurile Noastre
  • Adresele Noastre
  • Congrese
• Samael Aun Weor
• Oscar Uzcategui
• Publicaţii
• Video

Private Sitemap Change language Dutch English Español Français Italiano Magyar Монгол Portugues Pусский Romana Srpski Suomi Svenska 日本語

Femeia Sacră sau Apostola Apostolorum

Introducere

Maria Magdalena sau Mariam din Magdala, are azi o imagine deformată faţă de ceea ce a fost realmente în epoca primilor creştini. Vom vedea cât de mult a fost marginalizată.

Vom relata puţin viaţa ei şi diferitele judecăţi care au fost făcute cu privire la ea. Să ştim şi să înţelegem motivul marginalizării Mariei Magdalena este o datorie în virtutea condiţiei noastre de gnostici.

Scopul acestei expuneri este de a putea aduce puţină lumină asupra imaginii ei cu ajutorul unor referinţe ale unor mari specialişti care susţin aceste teze.

Este indispensabil pentru mine să dau unele dintre aceste informaţii şi de asemenea să fac cunoscută în mod exact poziţionarea gnostică cu privire la ceea ce emit. Aşadar, i-am citit textul lui Oscar Uzcategui, soţul meu, pentru a şti opinia lui. O fac fără nicio pretenţie. Vreau doar să împărtăşesc puţin o parte din conversaţiile noastre, următoarele întrebări şi răspunsuri, care se referă, în această ocazie la Maria Magdalena.

Ne vom referi foarte puţin la rolul femeii în epoca primilor creştini. Această temă este foarte interesantă, dar extrem de amplă şi particulară. În timpul aceleiaşi perioade au existat multe femei excepţionale, eroine, războinice, profete, ca de exemplu : Estera, Rut, Debora, Hulda, Rahav etc. Şi ce putem să spunem despre Iunia, soţia Apostolului Pavel, care s-a cristificat înaintea lui! Nu. Scopul este mult mai simplu sau modest.

Vom vorbi despre cea mai mare, despre Maria Magdalena, despre acest model de femeie, despre acest exemplu pentru noi toţi, bărbaţi şi femei. Şi cum o spune ea foarte bine: "… uitaţi de sexul masculin şi feminin. Despre ceea ce vorbim cu toţii este de a deveni cu adevărat UMANI".

Sper ca după această lectură să fim capabili să o cunoaştem mai bine şi, mai ales, să înţelegem printre alte lucruri că niciodată nu a fost o prostituată…

Puţinã Istorie

Legenda Aurea, care relatează viaţa multor Sfinţi şi de asemenea cea a Mariei Magdalena, este una dintre operele fundamentale ale Evului Mediu. Tradusă în mai multe limbi, este opera cea mai citită şi mai editată din vremea ei. A fost scrisă de Jacopo della Voragine, călugăr italian din ordinul dominicanilor, între 1259 şi 1266. În ea se vorbeşte despre Maria ca o păcătoasă, însă nu ca o prostituată.

Iată aici un fragment:

Maria, supranumită Magdalena, din castelul din Magdalo, s-a născut din părinţi iluştri, întrucât descindeau din viţă regală. Tatăl ei se numea Syrus iar mama ei Eucharia. Maria avea în comun cu Lazăr, fratele ei, şi Marta, sora ei, castelul situat la două mile de Generaste, Betania, şi o mare parte din Ierusalim.

Marta îi aproviziona cu tot ceea ce era necesar pe soldaţi, pe servitorii lor şi pe sărmani. Totuşi, Maria Magdalena, Lazăr şi Marta şi-au vândut toate avuţiile după ascensiunea Cristosului Iisus şi au dus dota apostolilor.

Î.: Oscar, ce spune Gnoza despre Marta şi Lazăr? Erau întradevăr fraţii ei?

R.: Da, este exact. Este corect. Marta şi Lazăr erau fraţii ei.

Maria Magdalena apare pentru prima dată în Biblie în jurul anului 25, situată într-un sat de pescari, în Capernaum, în Galilea, unde Iisus a ajuns să aibă repede o reputaţie de vindecător.

Ceea ce urmează din viaţa ei vom cunoaşte mai bine, mai târziu, chiar în acest text.

Putem spune că datorită rolului său esenţial în înviere au numit-o Apostolul Apostolilor (Apostola Apostolorum). Faptul de a fi fost primul martor al învierii îi acordă o mare autoritate. Dacă rolul Mariei Magdalena ar fi fost cunoscut mai bine, aceasta ar fi dat naştere unei Biserici mai universale sau plurale.

Scena învierii este de o importanţă capitală. O vom dovedi. Această scenă este în plus foarte intimă. Iată un exemplu al familiarităţii acestei scene. Trebuie să explicăm că arameica este limba vorbită în Palestina din acele vremuri. În arameică numele Maria este Mariam. Cristosul Iisus niciodată nu a folosit această limbă atunci când realiza miracole, când se adresa lui Dumnezeu sau când era pe cruce… Dar acolo, când a văzut-o pe Maria Magdalena după înviere, i-a vorbit în arameică şi i-a spus: "Mariam…". Atunci ea îşi dă seama deodată că se află în prezenţa lui Iisus, şi îi răspunde: "Rabboni…", care în ebraică înseamnă Maestru… Această scenă este foarte intimă şi emoţionantă în relaţie cu Cristos şi în relaţie cu cuplul.

Legenda Aurea ne explică de asemenea sosirea Mariei Magdalena pe ţărmurile franceze la bordul unei mici bărci lipsită de vele şi vâsle.

Conform tradiţiei erau multe persoane la bordul ambarcaţiunii, printre ele Marta, Sara, mai multe Marii, Lazăr, episcopul Maximin,

Iosif din Arimatea etc. "Au fost puşi într-o barcă de către necredincioşi şi abandonaţi pe mare fără cârmă cu scopul de a fi înghiţiţi. Totuşi, prin minune, ei au debarcat pe locul unde azi este Les Saintes-Maries-de-la-Mer".

Una dintre dovezile cele mai vechi este Tapiseria Exilului, cu o datare de o mie opt sute de ani, care aparţine lui Jeremy Pine, anticar american şi care păstrătorul permanent al acestei comori. Un fragment din această tapiserie reprezintă fuga Mariei Magdalena. O vedem cu aureolă şi cu părul roşcat, şi purtând un semn pe frunte; şi într-o ambarcaţiune de culoare albastră. Vedem mai multe persoane, printre ele, un copil. Se pare că se vede un potir între bagaje.

În 1212 Gervais de Tilbury menţionează în scris că şaptezeci şi două de persoane (bărbaţi şi femei) discipoli ai Cristosului Iisus fuseseră expulzaţi din Iudeea şi ameninţaţi de mare într-o barcă lipsită de vâsle.

Conform unui specialist german care a obţinut Evanghelia Mariei (care s-a "pierdut", tocmai când s-a început să se vorbească de Maria Magdalena ca o prostituată) se spune că Maria Magdalena are o viziune în care Iisus îi spune ei că el vede noua ei imagine… Apoi ea îi îndeamnă pe apostoli să urmeze directivele lui Iisus şi să predice învăţăturile lui celor necredincioşi.

Atunci Maria Magdalena începe un rol riguros de apostolat şi de evanghelizare. Ea a convertit la creştinism sudul Galiei. Apoi îşi petrece tot restul vieţii într-o grotă, în La Sainte-Baume, situat în sudul Franţei. Mulţi afirmă că posedă relicve din oasele ei şi şuviţe din celebrul său păr roşcat.

Se spune că Maria Magdalena a trăit din alimente divine timp de treizeci de ani în această grotă, că trăia acolo în penitenţă şi cufundată în contemplare, şi că într-o zi a coborât până în câmpie, până la capela Sfântului Maximin, şi a primit în comuniune Corpul şi Sângele lui Cristos.

A murit în braţele Sfântului Maximin, iar sufletul ei s-a dus zburând către Salvatorul ei.

Este trist să ştim că Revoluţia Franceză şi teroarea care a urmat-o nu au fost blânde faţă de aşezări ca aceasta, mai ales din cauza protecţiei regale de care beneficia înainte, şi de aceea, în plus, multe relicve s-au pierdut.

În secolul XIII se dezvoltă un cult închinat Mariei Magdalena în oraşul Vézelay, în Bourgogne, cu relicvele Mariei Magdalena. Doisprezece ani mai târziu se găsesc noi relicve ale Magdalenei într-o criptă din Saint Maximin, aproape de Aix-en-Provence…

În Marsilia îi este dedicată o capelă. Este construită pe ruinele unui antic templu consacrat Dianei din Efes. Aniversarea ei este pe 22 iulie.

În Saint Maximin, în sudul Franţei, călugări dominicani au prezentat un craniu dotat cu o bucată de piele miraculos conservată în locul în care Cristosul Iisus i-a atins ei fruntea după înviere.

Este interesant de ştiut că în secolul XIII, în perioada călugărilor cerşetori franciscani şi dominicani, cultul Mariei Magdalena a cunoscut o răspândire internaţională.

Aceste două ordine erau foarte devotate Sfintei. Întotdeauna, pentru Sfântul Francisc din Asisi, Maria Magdalena a fost modelul şi exemplul lui.

În literatura epocii i se închină cult. Există monumente, mănăstiri, biserici, capele care îi sunt dedicate ei în Provence (Franţa) şi Napoli (Italia) printre ale locuri. Faima ei a durat toată perioada medievală, dar în cele din urmă a fost victima reformelor întreprinse de Conciliul din Trent, reunite mai târziu în secolul XVI, şi al căror scop era acela de a da o replică protestanţilor, căci aceştia din urmă semnalau cultul Sfinţilor pentru a-şi bate joc.

Î.: Oscar, ce ne poţi spune?

R.: Da, este foarte adevărat că verdictele Conciliului din Trent au fost folosite mai târziu de protestantism, care ataca Biserica Catolică pentru modul lipsit de discriminare în care numea Sfinţi. De asemenea este cert că Biserica Catolică a profitat de aceste atacuri făcute de protestanţi ca scuză, care le-a venit foarte bine, pe măsura lor, pentru a încerca să şteargă din istoria creştinismului legitim imaginea şi traiectoria acelei femei sacre. Aşadar, astfel a început practic

o cruciadă împotriva Mariei Magdalena, şi în trecere catolicismul punea deja piedici pentru ca oficiul liturgic să rămână doar în mâinile bărbaţilor.

Partea dezastruoasã a Istoriei

Trebuie să explicăm, pentru început, că creştinismul a trecut de la o religie evreiască stranie (conform căreia vremurile sfârşitului se apropiau) la o religie diferită de cea a Cristosului Iisus.

În plus romanii au modificat antimaterialismul revoluţionar al Cristosului Iisus utilizând creştinismul (termen care apare pentru prima dată în secolul II) pentru a justifica acumularea de putere şi bogăţii, în loc de a favoriza Autorealizarea preconizată de documente gnostice precum Evanghelia lui Toma sau a Mariei.

Au eliminat căutarea cunoaşterii şi posibilitatea de a se apropia de Dumnezeu în mod individual. Au denunţat, ca erezie, tradiţiile legate de Misterele şi practicile gnostice.

Î.: Cum vezi asta, Oscar?

R.: Asta face parte din încercarea pe care, începând cu Conciliul din Trent, a făcut-o şi continuă să o facă Biserica pentru a stabili un crez fabricat artificial de către ei şi a se îndepărta pentru totdeauna de postulatele gnostice creştine pe care le-a stabilit la origine Iisus Cristos.

În secolul IV Constantin se convertea la un tip de creştinism ortodox iar Statul roman a devenit creştin, aşadar Statul a început săşi exercite influenţa asupra creştinismului. Imperiul, care întotdeauna fusese anticreştin, s-a făcut creştin. Aşadar, a dictat forma pe care trebuia să o aibă creştinismul ca şi crez.

Î.: Oscar, ce ne poţi spune? Este incredibil.

R.: Aceasta a fost una dintre marile erori ale Bisericii Catolice: căutarea puterii cu orice preţ, orice ar fi; şi, dacă este necesar, să vândă doctrina unei puteri politice, căci au făcut-o de multe ori.

Î.: În acest caz este Marea Lege cea care a acceptat ca creştinismul să treacă în mâinile lui Constantin?

R.: Ceea ce vroia Marea Lege divină era să se răspândească învăţăturile lui Iisus în tot Imperiul, şi astfel de asemenea prin toate ţările lumii; dar, din nefericire, cei care s-au mobilizat rapid dintre rândurile creştine pentru a se uni cu Constantin au fost acei creştini care nu vroiau să urmeze învăţăturile originare ale lui Iisus, şi care mai târziu aveau să formeze ceea ce azi este Biserica catolică. Toate acestea s-au produs din cauza stării egoice avansate a oamenilor din acele timpuri, şi la rândul său a făcut parte, şi continuă să facă parte, din Kali-yuga, adică, din epoca tenebrelor care deja se desfăşura asupra umanităţii.

Î.: Ar putea Gnoza să cadă în acea căutare a puterii politice dacă ar exista ca Biserică Gnostică?

R.: Nu atât dacă ar exista Biserica Gnostică, dar ar putea cădea Gnoza în viitor în aceeaşi eroare dacă noi uităm de faptul că ceea ce căutăm noi este interior şi nu exterior.

Romanii din acea epocă debordau de mişcări spirituale care urau carnalul: stoicismul, maniheismul, neoplatonismul. În plus, Evanghelia Mariei, în secolul IV, era un principal obstacol pentru instaurarea preeminenţei masculine. Aşadar, trebuia să se refacă imaginea Mariei Magdalena şi să se îndepărteze Evanghelia sa, căci în această Evanghelie autoritatea este definită ca sprijinindu-se nu pe o ierarhie masculină ci pe o supremaţie a bărbaţilor şi femeilor care au cucerit o forţă cu caracter şi maturitate spirituală.

P.: Oscar, ce poţi să ne spui?

R.: Aceasta a fost întotdeauna eroarea celor care au trădat mesajul originar al lui Iisus, şi ceea ce i-au făcut să considere că important era ca un bărbat să conducă Biserica, fără a ţine cont dacă acel bărbat realmente avea merite interne înaintea Marii Legi şi înaintea Ierarhiei Divine pentru a o putea face. De aceea farmecul pe care îl are Gnoza, în sens divin, este că dă drepturi egale bărbaţilor şi femeilor de a putea atinge cotele cele mai înalte ale spiritualităţii independent de sexul pe care îl au.

Se spune că în secolul II Biserica se extindea, şi că a îndepărtat femeile încercând să le supună, să le oprime şi să le reducă la tăcere, la fel cum a încercat să facă şi cu elementul care le reprezenta în ochii unora: sexualitatea. Doar unele grupuri gnostice erau cunoscute datorită importanţei pe care le-o dădeau femeilor.

În secolul IV s-a declarat că mama Cristosului Iisus era fecioară. Castitatea a devenit un ideal, iar femeile au rămas reduse la nişte tentatoare…

Abia în secolul XII se pretinde celibatul sacerdoţilor catolici romani, însă incitarea a început cu mult înainte.

Î.: Oscar, atunci pentru o femeie a trăi drumul se dovedeşte a fi ceva aproape nul cu aceste concepte, şi nici pentru bărbaţi nu se dovedeşte uşor, căci, cum pot să simtă, să vibreze, să cunoască şi să se apropie de Sacrul Feminin dacă au crescut cu aceste concepte?

R.: Categoric. Aceia care un ştiu să vadă în femeie reprezentarea lui Dumnezeu-Mamă un vor putea primi niciodată Focurile Sacre şi nici nu se vor putea reconcilia cu Spiritul Sfânt şi cu Divina Mamă. Concluzie: a nega femeia în Mistere semnifică a ne nega tuturor drumul.

Obiectivul Bisericii era de a anula rolul istoric al femeii. Biserica se va agăţa de cea mai mare, Maria Magdalena, pentru a-şi introduce conceptele împotriva femeilor.

Mulţi specialişti ne spun în mod clar că în 14 septembrie 591, în predica sa 33, Papa Gregorio I a unit într-un singur personaj pe Maria cea a celor şapte demoni, Maria din Egipt şi păcătoasa anonimă. Unii creştini, precum acest Papă, aveau ca argumente filosofice faptul că sexualitatea este un păcat, un viciu, şi în consecinţă femeile erau nişte ispititoare şi surse de păcat…

În scurt timp se asociază Maria Magdalena cu femeia adulteră, anonimă, pe care Cristos a salvat-o de la lapidare, şi de asemenea cu o altă femeie care nu este menţionată în Noul Testament, Maria din Egipt, o prostituată căită din secolul IV. Existau nenumărate legende despre alte femei cu numele de Maria, care fuseseră prostituate şi care se convertiseră la creştinism…

Aşadar, acest Papă îşi impunea interpretarea textelor evanghelice; şi, din nefericire, călugării şi sacerdoţii citeau şi reciteau de nenumărate ori această predică.

După James Carroll (consacrat sacerdot în 1969, şi care a renunţat la sacerdoţiu în 1974 devenind apoi scriitor) ne spune: "Astfel s-a iniţiat crearea Mariei Magdalena ca prostituată căită, o maşinaţie realizată de bărbaţi şi pentru bărbaţi, un punct de vedere de celibat complet inventat pentru celibatari. Această mişcare religioasă a început să dea dovadă de misoginism în loc să-l combată. Motorul acestei sexualizări antisexuale a Mariei Magdalena era o necesitate pe care o simţeau bărbaţii vrând să le domine pe femei. Această necesitate se face simţită încă şi azi în sânul Bisericii Catolice, ca şi în alte domenii".

Astfel că Papa Gregorio a decis că păcatul Mariei Magdalena, întrucât era o femeie căită, era cel al desfrâului. Ea se convertea, astfel, în contrapartea Fecioarei Maria, şi astfel pentru a se mântui o femeie (sau un bărbat) trebuia să renunţe la sexualitate.

P.: Ce îmi spui despre asta, Oscar?

R.: Asta face parte din negarea însăşi a naturii umane de către această instituţie catolică, şi în mod incontestabil Papii au contribuit la aceasta, în special Papa Gregorio I, fixând acest concept de renunţare la o funcţie naturală a corpului uman, ca instrument de mântuire, ca instrument pentru a ne apropia de Tatăl. Aceasta este greşeala foarte gravă, repet, a Bisercii Catolice. Trebuie să plecăm de la baza că ceea ce este un păcat este desfrâul, dar un sexualitatea.

Maria Magdalena a fost marginalizată în Noul Testament. Noul Testament a fost structurat astfel uitând celelalte Evanghelii numite apocrife.

Nu este Cristosul Iisus cel care a vrut ca Biblia să fie aşa. Interpretarea spirituală a Mariei Magdalena în înviere a fost suprimată pentru că era periculos de apropiată de punctul de vedere al gnosticilor.

Ea a fost marginalizată ca persoană, ca apostol şi ca soţie a binecuvântatului Yeshuá Ben Pandirá, nu doar de către Biserică, ci şi de către iconografie şi artă în general, mai ales în ultimele secole.

În Evul Mediu, în timpul Reformei şi al Renaşterii, ideea conform căreia o femeie un putea fi CALIFICATĂ ca apostol a prins rădăcină.

Recunoaşterea binecuvântatei Magdalena ca apostol sau ca Maestră modifică modul în care este văzut Cristosul Iisus, şi în acest fel modul în care se obţine salvarea.

Î.: Rolul ei a fost simplificat, amestecat cu cel al altor femei, cum a fost cazul unei Maria din Egipt, care a fost o prostituată căită şi cu toate acestea au pretins să facă o nouă şi unică versiune. Toate respectele mele pentru acea Maria căită, dar chestiunea e că nu este vorba de Maria Magdalena… Oscar, cred că dacă o marginalizăm pe Maria Magdalena marginalizăm de asemenea învierea, îi luăm din importanţă. Asta s-a întâmplat?

R.: Fără îndoială că da, pentru că negând rolul Mariei Magdalena în contextul Dramei Cristice se anulează aşadar însăşi drama, căci Marele Maetru Iisus (Aberamentho) nu ar fi putut realiza procesele sale fără ajutorul acestei mari femei. Şi asta e ceea ce niciodată nu a vrut să accepte Biserica Catolică. Din acest motiv nu putea fi

o altă persoană decât Maria Magdalena cea care l-a văzut pentru prima dată pe Salvator înviat. Dacă o marginalizăm pe ea se pierde importanţa acestei mărturii şi se relativizează dovezile şi importanţa învierii, şi prin urmare istoria rămâne fără elementul de uniune care conectează moartea lui Iisus cu învierea lui.

Aşadar, dacă reducem din importanţa Mariei Magdalena reducem din importanţa scenei învierii, căci ea face parte din aceasta. Atunci învierea Cristosului Iisus devine un fapt propriu care îl priveşte doar pe el, şi nu ca un obiectiv pentru toţi. Dacă valorăm realmente ceea ce ea este, scena dobândeşte o importanţă crucială. Ea devine apostolul salvării, ceea ce înseamnă a-l urma pe Cristosul Iisus. Şi, cum ştim cu toţii, este prin intremediul uniunii sexuale cum putem ajunge la acest scop, la Autorealizare, care este finalitatea Drumului. Aşadar , înţelegem de ce Biserica un va vorbi niciodată despre ei ca şi cuplu. Totuşi, Apostolul Filip vorbeşte despre aceasta (Evanghelia lui Filip, Planşa 111).

Un episcop episcopalian, John Spong, crede că o căsătorie între Maria Magdalena şi Iisus este probabilă, şi că concluzia pe care a făcut-o Biserica este bazată pe modul greşit în care creştinismul a tratat întotdeauna femeile.

Lynn Picknett ne spune că există probe care demonstrează că Maria Magdalena era soţia lui Iisus. Ea consideră ciudată tăcerea din jurul acestei teme: "Este ciudat, pentru că evreii credeau că celibatul era neconvenabil, iar Iisus şi discipolii lui ar fi putut trezi bănuieli din partea autorităţilor din teamă de homosexualitate. În ce priveşte tăcerea din cadrul Evangheliilor, aceasta este din cauza unui tip de uniune pe care evreii nu o recunoşteau…".

Î.: Oscar, care ar fi acest tip de uniune despre care ne vorbeşte Dna. Picknett?

R.: În realitate ceea ce a fost între Iisus şi Maria Magdalena a fost o căsătorie celebrată în secret printr-un rit gnostic şi pe care cu siguranţă Iisus a pus-o în practică înaintea marii Legi Divine şi înaintea marii Fiinţe a lui şi a ei.

Simon Petru sugerează că Maria Magdalena ar fi trebuit să iasă din cercul de apropiaţi ai lui Iisus "pentru că femeile nu sunt demne de viaţă…".

Cristos îi răspunde: "Vezi, eu voi avea grijă să o fac bărbat, astfel ca şi ea să se preschimbe într-un Spirit viu asemănător vouă bărbaţilor. Căci orice femeie care se face bărbat va intra în Împărăţia Cerurilor". Cristos a spus de asemenea: "...reduceţi la unitate masculinul şi femininul, astfel că bărbatul să nu mai fie bărbat şi femeia femeie…".

Î.: Ce ne poţi spune, Oscar?

R.: Ceea ce vrea şi a vrut să spună Iisus Cristosul lui Simon Petru, şi în trecere ne spune nouă tuturor, este că aşa cum o explică Gnoza contemporană a Venerabilului Maestru Samael Aun Weor, este posibil ca o femeie să ia parte la viaţa eternă când ea pune în activitate Cristosul ei intim. Şi asta a fost ceea ce Iisus a vrut să le spună apostolilor : « Eu o voi pregăti astfel încât să se facă Om", adică să se facă o încarnare vie a Fiului Omului, adică, a Cristosului intim. Şi acesta este rolul oricărei femei şi al oricărui bărbat: să ajungă să se Cristifice.

Putem să înţelegem şi mai mult de ce aceste Biserici şi aceste religii sunt moarte, căci au anihilat spiritul Sacrului Feminin şi uniunea dualităţii bărbat femeie, care constituia un element fundamental al cultelor religioase în Egipt, în Grecia etc. În Grecia antică, atât Zeus cât şi Atena apăreau misterios înaintea oamenilor pentru a-i ajuta… Exista un respect faţă de sacru, faţă de această dualitate feminină şi masculină, iar sacrul putea atunci să se manifeste.

Nu putem uita de femeile care au fost arse în vremurile Inchiziţiei, în numita "vânătoare de vrăjitoare". Am avut oportunitatea de a fi studiat această temă la universitate, în Canada. Acolo ne spuneau că majoritatea dintre femeile arse, torturate, erau simple culegătoare de plante medicinale, vindecătoare, moaşe etc. În plus, Venerabilul Maestru Samael Aun Weor ne confirmă că multe dintre aceste femei erau gnostice, şi că puţine erau vrăjitoare adevărate. Aceste femei au fost martirizate de Biserică, dar cum asta a rămas deja departe în timp, nu ne mai priveşte şi o relativizăm. În acea epocă se acţiona religios împotriva Gnozei şi împotriva femeilor.

Nu putem uita nici de Catari, care au fost încolţiţi, torturaţi şi executaţi de Biserica medievală. Mai mult de un milion dintre ei au fost masacraţi din cauza credinţelor lor, numite erezii, şi conform cărora Maria Magdalena ar fi fost soţia Cristosului Iisus şi că pentru aceasta era adevărata fondatoare spirituală a creştinismului în lumea occidentală.

Î.: De ce catolicii şi creştinii ortodocşi s-au distanţat atât de mult de creştinii primitivi, şi în plus au ajuns să ucidă în numele lui Dumnezeu? Şi toate acestea fără a ţine cont de judecata pe care i-au făcut o marii Jeanne d´Arc!

R.: Aceasta s-a întâmplat pentru că acei pseudocreştini, care apoi s-au făcut catolici, în realitate, în mod conştient, din dorinţe de putere, au vrut să trădeze mesajul originar al lui Iisus. Şi tot ceea ce putea să se preschimbe în ameninţări faţă de scopurile lor personale ei au atacat inclusiv cu oştiri înarmate; şi de aici persecuţia şi uciderea Templierilor, a Catarilor, a Carbonarilor, care erau Iniţiaţii ce continuau în secret să divulge adevăratul şi legitimul mesaj al lui Iisus Cristosul.

Desigur nu trebuie să cădem în feminism sau să ne întoarcem la epoca amazoanelor. Nu, nici pe departe. Pur şi simplu trebuie să găsim acest echilibru, această relaţie sănătoasă între bărbat şi femeie. Când există acest amalgam al bărbatului şi femeii într-o societate, în viaţa cotidiană, aceasta repercutează în viaţa noastră intimă şi spirituală.

Î.: Pentru mine ea - nu cred că este o blasfemie dacă o spun - este această reprezentare, acest aspect al energiei lui Cristos în feminin. Cunoaştem aspectul feminin şi masculin al celui de-al Treilea Logos. Putem afirma că Yeshuá Ben Pandirá şi Maria Magdalena sunt aspectul feminin şi masculin al celui de-al Doilea Logos? În plus ambii reprezintă un aspect divin şi uman în acelaşi timp. Ce ne poţi spune, Oscar ?

R.: Nu putem spune în mod oficial că Maria Magdalena şi Iisus sunt aspectul feminin şi masculin al celui de-al Doilea Logos (în termeni cabalistici), dar putem să spunem că Maria Magdalena şi Iisus Cristosul sunt exponente vii ale acestui al Doilea Logos.

Concluzie

Abia în 1969 Vaticanul a anulat această interpretare (a Mariei Magdalena ca prostituată) fără nicio scuză sau declaraţie oficială, în mare măsură din cauza presiunilor provenite din interiorul Bisericii, şi de asemenea, se spune, din partea feministelor.

Aşadar afirmăm că nu numai că nu a fost niciodată prostituată, ci că în plus a este o eroină, o sfântă, o femeie Autorealizată, discipola favorită şi, în acelaşi timp, soţia Venerabilului Maestru Aberamentho. O femeie divină şi foarte umană în acelaşi timp.

Toţi specialiştii, teologii şi experţii, dinăuntrul şi din afara Bisericii Catolice, cred în general acum că Maria Magdalena a fost extrem de maltratată de-a lungul secolelor.

Maria Magdalena este un simbol al căinţei şi al morţii psihologice. Ea reprezintă de asemenea feminitatea, iubirea, umilinţa, fidelitatea, curajul, vizionara, misionara. Este, de asemenea, cea care înfăptuieşte miracole, cea care se află debordând de credinţă la piciorul crucii, mesagera învierii, o discipolă fondatoare a creştinismului căreia Cristosul Iisus i-a încredinţat misiunea de a răspândi vestea cea bună.

Ea este un simbol de forţă şi de curaj, căci le spune apostolilor când ei erau mâhniţi: "Nu plângeţi şi nu vă întristaţi; nu mai ezitaţi, căci graţia lui va coborî asupra voastră a tuturor şi vă va proteja. Mai degrabă să-i lăudăm măreţia…".

Ea suferă mai mult decât ei toţi, şi este graţie forţei ei, măreţiei ei, înţelepciunii inimii ei că poate spune toate acestea.

Ea l-a uns pe Cristos înainte de înviere. Fără ea creştinismul s-a transformat de-a lungul timpului în ceva complet diferit, foarte departe de Gnoză. Dacă Maria Magdalena este considerată sacră, femeia este sacră, şi aşadar sexualitatea este sacră.

Cristosul Iisus a spus: "Ea este Împărăţia lui Dumnezeu". El a spus de asemenea: "...Maria, binecuvântată eşti tu, pe care te voi desăvârşi în toate Misterele din Înalt. Vorbeşte deschis căci inima ta este înălţată la Împărăţia Cerurilor mai mult decât toţi semenii tăi". Şi a spus: "Căci tu eşti binecuvântată între toate femeile de pe Pământ şi pentru că vei fi plenitudinea plenitudinilor şi desăvârşirea desăvârşirilor".

Venerabilul Maestru Samael Aun Weor ne spune: "Maria Magdalena străluceşte şi va străluci teribil de divină".

Trebuie să o venerăm, să o studiem, să înţelegem rolul ei, chiar dacă am fost educaţi în altă religie străină creştinismului, din două mari motive. Ea este un Mare Maestru, o femeie Cristificată, discipolă şi apostol al celui mai mare Maestru din Cosmosul nostru, Yeshuá Ben Pandirá.

Este o datorie de a-i cunoaşte pe toţi Maeştrii din diferitele tradiţii ai Lojii Albe, căci sunt acolo pentru a ne ajuta şi pentru că sunt exemple vii de urmat.

Celălalt motiv este că trebuie să o cunoaştem ca parte autoconştientă a Fiinţei noastre, acea parte care ne ajută în căinţa proprie.

Aceasta e tot. Vroiam pur şi simplu să împărtăşesc unele dintre aceste informaţii despre Maria Magdalena şi despre Sacrul Feminin pe care ea îl reprezintă.

Cred, ca femeie, că trebuie să luptăm, păstrând în acelaşi timp locul nostru, acest loc pe care Dumnezeu l-a vrut pentru noi. Binecuvântată fie femeia care înţelege şi îşi acceptă rolul cu iubire şi binecuvântat fie bărbatul care o înţelege, o respectă, o iubeşte şi o susţine în toată complexitatea rolului ei. Aceşti bărbaţi şi aceste femei vor putea să se apropie de Mama lor Divină şi să înţeleagă mai bine rolul Mariei Magdalena. Este ceea ce doresc pentru toate şi toţi dintre noi…

Îi mulţumesc lui Oscar pentru răbdarea lui, pentru bunătatea lui, pentru că s-a oferit la acest chestionar şi pentru că m-a însoţit în această cercetare. Evident mulţumesc Venerabilului Maestru Samael Aun Weor pentru faptul de a le fi permis femeilor să aibă acces la cunoaşterea divină, magică şi spirituală şi că o putem înţelege. Nimeni nu o făcuse înainte de el… după Cristosul Iisus.

Una dintre misiunile Cristosului Iisus este cea de a fi restaurat lumea figurii feminine. Venerabilul Maestru Samael Aun Weor a făcut-o de asemenea.

Articol scris de Lynn Hachey